duminică, 31 mai 2015

Răspunsul lui Silviu pentru generalul Oprea



                                     ´trăiţi, domnule general!
Întotdeauna l-am urmărit pe Gabriel Oprea, la televizor, în presă, la Sala Palatului sau la Palatul Parlamentului, i-am sorbit fiecare cuvânt şi fiecare frază în căutarea înţelepciunii mult dorite, dar niciodată până acum nu mi-a fost dat să văd până unde merge manipularea în politica românească! Până unde poate merge desconsiderarea oamenilor făcută pentru voturi şi şantaj, pentru putere şi imagine, necontând ce jertfim, ce pângărim pentru a obţine aceste lucruri. De ce spun asta? Simplu! Ce altceva poţi spune, sau mai poţi spune, după ce citeşti discursul ilustrului nostru general cu 3 stele referitoare la profesori şi doctori. Cât de jos trebuie să ajungi ca să faci afirmaţiile cuprinse în acest discurs? Cât de multă ură trebuie să ai în suflet împotriva intelectualilor pentru a afirma că profesorii din România nu muncesc destul şi că medicii din această ţară trebuiesc „legaţi cu lanţuri” după ce termină facultatea pentru a nu „fugii dincolo”?
Spun asta pentru că plec de la premisa că domnul general cunoaşte foarte bine situaţia din şcolile româneşti şi din spitalele româneşti, pe care le vizitează periodic pentru o corectă şi clară informare, nu? Sau poate că domnul general de 3 stele habar nu are de situaţia reală din şcoli şi spitale, deşi de la înălţimea funcţiilor domniei sale ar trebui să ştie cruntul adevăr. Dacă nu, i-l spunem noi:
Domnule general, prim-viceprim-ministru, Dvs. ştiţi foarte bine că programul de lucru în România este de 40 de ore săptămânal. Aşa este! 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână, rezultă aşa cum aţi spus Dvs... exact 40 de ore pe săptămână! Da, numai că acest lucru este valabil în fabrică (câte or mai exista...), în comert, în transporturi sau în alte ramuri ale economiei naţionale pe care cu onor o gestionaţi alături de excelenţa sa domnul prim-ministru Victor Viorel Ponta. Problema este, însă, că acest program nu este valabil pentru profesori, educatori, învăţători, într-un cuvânt oameni care se ocupă cu formarea viitoarelor generaţii de români, nu cu şaibe, strunguri sau freze, cu oţel beton sau cine ştie ce materie primă. Noi profesorii, lucrăm cu OAMENII, adică cu cea mai valoroasă resursă pe care o are această ţară! Şi din această cauză meseria noastră este mult mai complexă decât vă imaginaţi Dvs. De ce? Pentru că noi trebuie să fim, în fiecare clipă când apărem în faţa copiilor sau studenţilor, modele pe care aceştia să le urmeze. Începând de la modul în care arătăm, modul în care vorbim, până la ceea ce spunem, cum spunem şi cât spunem în faţa lor. Din această cauză domnule general, profesorii noştri nu muncesc numai la şcoală, în clasă, atunci când intră la ore. Ei trebuie să se pregătească în modul cel mai serios pentru cele 50 de minute de oră la clasă, şi asta nu numai din punct de vedere profesional, ca informaţie, ci şi din punct de vedere pedagogic, al capacităţii de a conduce clasa, de a o modela pentru a obţine rezultatele dorite. Cu alte cuvinte, domnule general, munca noastră ca şi cadre didactice nu se rezumă doar la cele 18-20 de ore pe săptămână, cât are o normă de bază, ea cuprinde alte zeci de ore de pregătire lunară pentru momentele petrecute în faţa elevilor sau a studenţilor. A afirma ca profesorii nu muncesc cele 40 de ore pe săptămână este mai mult decât o minciună, este o jignire la adresa categoriei socio-profesionale care crează generaţiile de mâine ale României. Mai mult decât atât, pregătirea profesorilor implică activităţi de care Dvs. cu siguranţă nici nu aţi auzit (altfel nu s-ar explica discursul Dvs.). Pentru pregătirea lecţiilor şi a cursurilor, profesorii sunt obligaţi să caute materiale auxiliare, să producă forme de prezentare a lecţiei în faţa elevilor care consumă timp şi resurse, şi care nu sunt cuantificare nicăieri; să completeze zeci şi zeci de formulare, de fişe şi de raportări care de multe ori le ocupă mult mai mult timp chiar şi decât pregătirea propriu-zisă. Mulţi dintre colegii mei, mai ales cei din mediul rural, au de luptat şi cu alte probleme, pe care Dvs. nu cred ca le cunoaşteţi. Poate nu ştiţi că mulţi dintre profesorii noştri din mediul rural fac zilnic kilometri intregi pe jos, chiar şi iarna prin mormane de zăpadă (pe care onor ministerul pe care il conduceţi nu le vede) pentru a ajunge la şcoală. De multe ori în şcolile româneşti, căldura pe timpul iernii este ceva de domeniul SF, la fel ca şi celelalte condiţii elementare care ar fi trebuit să existe în secolul XXI. Cum puteţi Dvs. să întinaţi cu noroi o categorie socială de elită a României în condiţiile în care nu aţi făcut nimic real ca să îmbunătăţiţi situaţia dascălilor şi a elevilor din această ţară? Credeţi că dacă mai acordaţi o mărire de salariu de 100 de lei (care îmi aduce aminte de decembrie ´89, când Leana îi spunea lui Nicu „mai dă-le Nicule 100 de lei...”) lucrurile se vor schimba? Veţi avea dreptul moral să spuneţi ceea ce spuneţi în acest discurs atunci când toate şcolile din România vor fi la nivelul celor din vestul Europei, când şcolile vor avea toate toaletele decente, când copiilor şi profesorilor nu le va mai cădea tavanul în cap la cea mai mică trepidaţie, când firmele care se ocupă de reabilitarea clădirilor şcolilor nu vor mai face din această activitate o afacere, atunci când copii vor avea tot ce le trebuie la clasă, de la mese şi bănci noi până la cretă, tablă nouă, hărţi, planşe şi tot ce mai trebuie într-o clasă de şcoală. De abia atunci o s[ puteţi să acuzaţi profesorii că nu-şi fac treaba! Vă garantez eu, domnule general, că profesorii din România îşi fac treaba! Chiar şi în aceste condiţii de război aspru împotriva poporului român, a generaţiilor lui tinere, noi profesorii ne facem treaba aşa cum trebuie, cu mult mai bine decât vă faceţi treaba Dvs., onor politicienii României, plătiţi din banii noştri. Aşa că, domnule general, vă recomand să nu mai faceţi aprecieri asupra lucrurilor pe care nu le cunoaşteţi! Nu de alta, dar dacă profesorii pe care Dvs. i-aţi avut când eraţi la şcoală nu şi-ar fi făcut treaba aşa cum trebuie, Dvs. nu aţi mai fi fost ceea ce sunteţi acum, ditamai prim-viceprim-ministrul României! Poate ar trebui să vă gândiţi la asta...
Iar referitor la ideea „năstruşnică” de a forţa medicii să rămână în ţară 5-7 ani după terminarea facultăţii să ştiţi că eu sunt de acord cu Dvs! Da, sunt de acord! Cu o singură condiţie: ca şi politicienii noştrii să performeze la nivel european măcar 5-7 ani de mandat. Iar dacă nu o fac, să dea înapoi toţi banii pe care România i-a cheltuit cu pregătirea lor. La grădiniţă, la şcoala primară, la liceu, la facultate şi, de ce nu, la Colegiul Naţional de Apărare, că tot vă este atât de drag... Poate aşa o să-i facem pe  politicienii noștri să se gândească de 2 ori când vor lua decizii asupra lucrurilor pe care nu le cunosc.
Desigur, nu este un lucru normal ca statul român să cheltuiască bani cu pregătirea unui medic iar acesta să plece după terminarea facultăţii şi să profeseze în străinătate. Aşa e! Dar poate că ar trebui, domnule general, să vă gândiţi şi la cauzele acestor plecări, nu de alta dar vorbim de aproape 20.000 de medici plecaţi deja din ţară...Cauzele le-aţi depistat? Analizând cauzele reale ale acestui exod, o să descoperiţi că de fapt nu salariul de mizerie este întotdeauna motivul plecării în străinătate, ci sunt mult mai multe lucruri pe care Dvs. le scăpaţi din vedere şi nu le observaţi de la înălţimea funcţiei Dvs. De exemplu, mizeria generalizată din majoritatea spitalelor din România. Sau mafia care tronează în multe unităţi sanitare din satele şi oraşele ţării. Sau sistemul de „pile, cunoştiinţe şi relaţii” care încă mai există şi funcţionează în ceea ce priveşte desfăşurarea carierei medicale. Sau lipsurile materiale crunte de care se lovesc atât medicii, cât mai ales bolnavii din aceste spitale. Ca sa nu mai vorbesc de „minunata” salarizare a medicilor stagiari aflaţi la începutul carierei. Păi, în aceste condiţii, ce să facă un tânăr medic care trebuie să ia viaţa în piept fără casă, fără bani, fără nimic, doar cu meseria pe care n-a apucat nici măcar s-o profeseze? Dvs. dacă aţi fi în locul lor ce aţi face? Poate că ar trebui să vă puneţi aceste întrebări în şedinţele de guvern şi să-l obligaţi pe prim-ministrul Victor Viorel Ponta să facă ceva, înainte să acuzaţi tagma medicală din România de „trădare naţională”! Ca general cu 3 stele ar trebui să ştiţi că nu puteţi să cereţi unui soldat să vă câştige bătălia atâta timp cât nu-i daţi armă, cartuşe şi restul echipamentului. Cu pumnii goi nu se câştigă nicio bătălie, domnule general, oricât de bravi şi dârji ar fi soldaţii noştri. La fel e şi cu doctorii, domnule general. Mai bine ocupaţi-vă să asiguraţi medicilor noştri ceea ce au nevoie în spitale şi policlinici şi de abia după aceea să le cereţi să fie patrioţi şi legaţi de glie! Dar, până atunci mai aveţi....
Domnule general, eu personal, după 20 de ani petrecuţi la catedră, vă înţeleg. Mai mult, încerc să vă acord chiar prezumţia de nevinovaţie, mergând pe necunoaşterea reală a problemelor din cele două domenii, educaţie şi medicină. La o adică nici nu e responsabilitatea Dvs. directă, ci a ministrilor de resort care păstoresc cele două domenii. Însă, domnule prim-viceprim-ministru, daţi-mi voie ca dascăl şi plătitor de taxe şi impozite să vă dau o sugestie: înainte de a da lecţii altora, faceţi ceea ce face orice profesor. Pregătiţi-vă mai întâi Dvs., cunoaşteţi domeniul respectiv, informaţi-vă, cereţi opinia celor din sistem, consultaţi-vă cu cei care chiar lucrează în acel domeniu şi de abia după aceea emiteţi discursuri pe tema în cauză. Aşa cum eu nu-mi permit să apar în faţa elevilor mei nepregătit, spunând verzi şi uscate, aşa şi Dvs. nu vă puteţi permite să aruncaţi în mass media românească astfel de cuvinte. Nici măcar pentru a obţine căteva voturi de la cei care au ajuns să urască dascălii acuzându-i că lucrează prea puţin pentru banii luaţi. Pentru că o Românie fără dascăli şi fără medici, care să-şi dorească ei să stea aici, nu pentru că sunt „legaţi” de glie, ar fi o Românie pierdută, o Românie fără viitor, o România barbară şi necivilizată, aşa cum nici Dvs. nu cred ca vi-o doriţi. Lăsaţi, domnule prim-viceprim-ministru, problemele educaţiei şi medicinii celor care chiar se pricep şi încercaţi să aplecaţi urechea şi la cei care trudesc în aceste domenii, unii de decenii bune, făcând minuni cu doar câţiva bănuţi. Nu de alta dar în 2016 o sa vreţi din nou votul nostru...şi s-ar putea să ne aducem aminte de cuvintele Dvs.!
Domnule Oprea, fiţi înţelept şi nu va mai grăbiţi să afirmaţi lucruri pe care mâine le-aţi putea regreta. Uneori e mai profitabil să ascultaţi decât să ordonaţi!
´trăiţi!
un profesor care votează!

Răspunsul lui Beatrice pentru generalul Oprea


Cred ca Domnul Oprea nu stie cata munca se afla in spatele fiecarei ore de predare, fiecarui test si in spatele fiecarei activitati desfasurate de profesor la clasa. Sa nu mai vorbim de cata pregatire a fost necesara ca un profesor sa ajunga sa predea. Vorbim de oameni culti, oameni cu pregatire care desi remuneratia nu este deloc atractiva sau motivanta aleg sa educe viitoarele generatii ale acestei tari. Este inadmisibil sa sa ceri MAI MULTA munca din partea acestora care deja depun o munca enorma atat la scoala cat si acasa deoarece exista nenumarate hartii de completat , planuri de elaborat si multe altele. Salariile profesorilor ar trebuis a fie majorate fara dar si poate si fara sa fie specificate astfel de conditii. Chiar daca exista si ,,oi negre’’ ca in orice sistem, nu exista decat din cauza remuneratiei de mizerie si a sistemului ce nu este bine pus la punct. De ce nu putem adopta pur si simplu un sistem de invatamant dintr-o tara care deja cunoaste succesul pe acest plan al educatiei?  Iar acest sistem sa fie implementat si sa fie pastrat ca sa dea roade. Daca sistemul se schimba de la an la an bineinteles ca nici unul nu este eficient.
Cat despre medici, discutam aici de oameni care isi dedica ani din viata lor sa invete cum sa salveze vietile altora. De ce nu vorbim si despre medicii cate raman in tara tot pe niste salarii de mizerie si muncesc mai multe ore cate ar trebui sa faca fata fluxului de pacienti din cauza personalului redus? Ne miram ca ne pleaca specialistii afara? Nu pleaca de placere si nici de dorinta.  Pleaca acolo unde considera ca munca lor este recompensata pe masura. Si de ce sa nu ne mandrim ca de pe bancile facultatilor noastre ies oameni de valoare si pregatiti cum trebuie? Important ar fi ca minunatul nostru stat sa-i motiveze sa ramana sa profeseze aici.  Nu s e poate sa  fii medic sau profesor si la 30/35 de ani sa mai stai inca in casa parinteasca pentru ca nu-ti poti permite sa te intretii singur....dar sa ai si familie. Nu se poate sa avem o tara unde oameni extra calificati sa lucreze la casa in supermarketuri. Daca nu ne valorizam elitele , le vor valoriza altii in locul nostru. Sa numai vorbim ca tara asta are nevoie sa si produca ceva nu doar sa importe totul. Este o tara cu un potential agricol imens. Este o tara bogata. De ce o vindem strainilor pentru nimic ? De ce ne vindem oamenii pentru nimic ? De ce ne vindem generatiile viitoare? Ca sa se bucure 5 oameni cu drept de semnatura? Sa nu uitam cei de la conducere sunt cei putini insa poporul este cel numeros.  Sa nu le impingem limitele pana la saturatie si sa ne trezim cu o revolta in toata regula.
Cum distrugi o tara? Distrugi cele mai importante sisteme: cel educational si sistemul sanatatii. Asta se intampla si la noi.  De ce nu ne promovam istoria? De ce nu insufletim cetatenii acestei tari sa-si iubeasca tara pentru care au luptat stramosii nostrii? De ce ii invatam sa vanda totul? De ce ii invatam pretul lucrurilor, dar nu si valoarea lor?
Sunt multe intrebari de adresat, dar raspunsurile deja le cunoastem.

sâmbătă, 30 mai 2015

VIAȚĂ DE PROFESOR (răspunsul Mihaelei pentru generalul Oprea)


Generalul Oprea ne atacă. 
Noi răspundem și contratacăm.

 VIAȚĂ   DE   PROFESOR

        Domnul  Oprea a atacat profesorii, spunand ca fac doar pe hartie orele corespunzatoare catedrelor.
        Ma intreb daca dumnealui stie cate ore suplimentare face profesorul, deoarece,  in afara orelor sale de curs, isi pregateste  lectiile, corecteaza caiete, face ore suplimentare cu elevii care sunt mai slabi. De asemenea, se fac ore suplimentare pregatind elevii pentru olimpiade si concursuri, pentru atestate internationale la limbi straine. Apoi profesorul pleaca acasa, unde-l asteapta alt teanc de teste si lucrari de control de corectat si ajunge sa-l prinda dimineata muncind. Probabil apuca 3-4 ore  de somn,bin cel mai fericit caz, 6 ore. Profesorul munceste  enorm, trebuie sa fie creativ, rabdator, bine pregatit profesional si sa uite momentul cand isi ia salariul, caci déjà acest lucru nu-l poate motiva, totul se face din daruire, pentru copii,spre binele si folosul lor. Ma intreb insa pana cand vor putea sa faca toate astea, in contextul in care se arunca permanent cu noroi in ei, fiind pusi la zid, pentru orice fapta nesabuita a altcuiva. Daca exista un control serios psihologic, atunci toti care suntem lasati sa predam trebuie sa fim sanatosi si sa nu avem diferite apucaturi neserioase si periculoase, care ar trebui sanctionate pe loc si pedepsite, dar numai atunci cand chiar se dovedeste ca asa s-au intamplat lucrurile, caci de inscenari nu ducem lipsa.
       Profesorul are o munca grea. El imbogateste cunostintele elevului,ii desavarseste putina educatie pe care copilul o are sau nu de acasa, face diverse activitati cultural-educative, participa la  proiecte, tine legatura cu familia elevului, incearca sa organizeze serbari si alte actiuni cu putinul sprijin pe care-l primeste de la parinti, caci primaria si alte institutii nu achita sumele necesare desfasurarii unui numar minim de activitati. El depaseste chiar acel numar de ore scris pe hartie.
        Invatamantul romanesc trece din ministru in ministru, fiecare are ideile sale, îndepartand educatia din Romania de originile sale si apropiind-o tot mai mult de alte  modele straine. Insa se uita faptul ca, in alte tari, profesorii se bucura de recunoastere si respect,parintii nu calca in scoli sa critice mereu metodele profesorilor sau activitatile acestora, ci raspund atunci cand sunt chemati si isi fac datoria de parinte. Copiii au drepturile lor, e adevarat, dar asta nu inseamna ca au dreptul sa ne calce in picioare, alaturi de familiile lor, pe diverse motive. Cand profesorul se va bucura si la noi de pretuire, admiratie si respect, atunci elevul va privi altfel scoala si rolul ei in viata sa.
         Ma intreb daca senatorii si parlamentarii lucreaza numarul de ore, pe care-l au de muncit sau acolo chiar sunt multe persoane care pleaca acasa inainte de a-si termina programul si nimeni nu-i  verifica.
         Oare stiu cei de la Minister ce program incarcat au elevii ? Sau ce ghiozdane a cate 10 kg fiecare cara ei? E usor de criticat si de emis idei gresite, care sa duca in eroare oamenii, sa discrediteze, inca o data, corpul de cadre didactice, astfel incat chiar sa se creada ca profesorii mai mult stau decat muncesc, de unde oare atata rautate si indarjire impotriva celor care educa viitorul tarii?
          Sunt de acord ca nu toti suntem perfecti, fiecare comitem greseli. Oare domnul Oprea are un comportament si o activitate fara pata? A stat vreun profesor sa-i numere orele petrecute la serviciin fiecare zi? Tot e bine ca si dansul a realizat ca salariile sunt foarte mici comparativ cu munca si raspunderea cadrelor didactice. Salariile de merit au disparut, bonuri de masa sau tichete cadou nu mai sunt pentru profesori, bani de carti nu se mai dau, trebuie sa ne cumparam singuri toate materialele necesare la clasa si nu costa putin, caci fara ele nu se face performanta. Au aparut niste bani pentru pregatirea profesionala, au fost bine-veniti, dar nevoile invatamantului sunt departe de a fi satisfacute la cel mai decent nivel. Ne intrebam atunci de ce pleaca omul de la catedra? Se duce spre invatamantul particular, unde sunt mai bine platiti sau in afara tarii, acolo unde vor fi pretuiti. Si aici ajungem in situatia medicilor, care, ca sa-si poata exercita bine meseria, muncesc in spitale sau clinici din strainatate. Acolo isi fac un renume si sunt respectati, cautati. O sa ajungem sa facem carte cu pensionarii, care sunt dispusi sa ramana in tara.
            Deci, eu zic ca domnul Oprea si cei ca dansul, ar trebui intai sa se documenteze exact asupra vietii de dascal si ce presupune aceasta si apoi sa puna pe hartie aiureli, care sa duca lumea in eroare. E cazul sa-si ceara scuze fata de profesorii care-si fac, cu adevarat, datoria. Profesorul deschide drumul in viata elevului, el il ghideaza si-l sprijina, lui i se cuvin toate reusitele copiilor. Deci el merită, pe deplin, respectul societatii in care traieste.